"I want you under my skin."

Casc plictisita privind spre geamul intre deschis. Oare... Oare chiar se putea sa nu fac nimic timp de zile? De cat timp sunt aici? Ore, zile, saptamani, luni? Nu stiu. Totul e la fel. Casc ridicand mainile si ma asez pe spate pe patul moale. Asta era singurul lucru bun care s-a intamplat in ultima vreme... Am dormit mult, eram odihnita, intr-un fel. Gata de o viata noua.

Ajunsese aici de câteva zile. Nu ştia totuşi de ce a ales acest loc. Poate că îl omora curiozitatea, poate că dorea să meargă într-un loc nou sau poate doar a vrut puţină acţiune. Îşi închiriase un apartament într-un anumit bloc, însă nefiind sigur care e acela. A ales la întâmplare un apartament, intrând înăuntru şi privind în jur.
-Cred că ăsta e, îşi spuse el, ciufulindu-se uşor. Nu observase pe nimeni acolo, însă când înaintă, văzu o fată pe pat. S-a speriat la început, neştiind ce să facă şi nedorind să o sperie şi pe ea. Probabil o să creadă că a venit să îi facă ceva, aşa că începu să explice.
-Uhm, scuze, credeam că e apartamentul meu...a spus el, zâmbind jenat, observându-se acel "eye-smile".

Ma ridic facand ochii cat cepele catre baiat. Un semn de la Dumnezeuuuu! imi spun incantata cat saream in bratele baiatului. Eram mica, firava, nu puteam sa-i fac nimic.
Raman datoare vesniiiiic! spuncat aterizam cu bratele deschise peste baiat. Zambesc dulce catre el simtind, deja, cum o sa rosesc.

Imediat, fata începu să sară în braţele lui. Pe moment credea că este o altă fană nebună de-a lui, dar îşi alungase orice gând, sperând că se înşeală. Nu ştia ce să facă,aşa că se limită doar la faptul de a o bate uşor pe umăr, încă fiind în stare de şoc. Se chinui să îşi menţină echilibrul, fiindcă dacă ar fi căzut, s-ar fi lovit şi el, dar şi fata. Nu ar fi lăsat să se rănească o fată niciodată.
-Huh?! Nu credeam că o să fie cineva aşa de fericită ca tine când o să mă vadă . începu să râdă uşor, ducându-şi o mână la ceafă.

Am zambit sters catre baiat, sarind doi pasi mai incolo. Simteam cum sangele imi urca incet, dar sigur, spre obraji, facandu-ma rosie toata.
Imi pare rau... spun lasand privirea in jos. Eu doar... Ma plictiseam si... Aveam nevoie de un impuls sa-mi revin.. adaug ridicand usor privirea schitand un zambet.

Văzând-o pe fată cum îşi cere scuze şi dă explicaţii pentru tot, şi-a pus un deget pe buzele ei, aşa, ca şi cum ar dori să o seducă. Nu avea rost să îşi ceară scuze, atâta timp cât pe el nu l-a deranjat acest lucru.
-E în regulă...! Nu e nevoie să îţi ceri scuze. Şi, apropo. Mă numesc GiKwang, a spus el, cu vocea sa seducătoare, care exprimă o grămadă de emoţii.
O privi mai atent, observând diferenţa de înălţime dintre ei doi. Ea chiar era scundă. Sau mai bine zis, el era al naibii de înalt.

Ma ridic pe varfuri enervandu-ma ca ma uitam la el de asa de jos. Fac o fata suparata de copil mic.
Esti asa de maaaaaare! exclam ridicandu-ma si mai tare pe varfuri. Sau sunt eu prea mica? Eu sunt Kim Eun. adaug intinzand mana spre tanar. Il stiam de undeva, stiam asta. Probabil ca il mai vazusem pe strada. Cate o data ma enerva tinerea mea de minte atat de bine dezvoltata.

Acţiunile fetei îl amuzau, mai ales prima sa replică. A scos uşor limba la ea, apoi îi prinse mâna într-o strânsoare uşoară.
-Încântat, Eunnie, spuse el, alintând-o ca pe un copil mic. Şi nu, nu eşti tu scundă. Eu sunt ăla înalt.A chicotit uşor, neschimbându-şi nici acum poziţia. Stătea drept, ca la armată, cu o mână în buzunar şi la un moment dat îşi scoase nişte chei cu mii şi mii de brelocuri, învârtindu-le pe un deget.
-Bine că am chei; păcat că nu ştiu unde e apartamentul meu.

Zambesc usor privindu-l pe tanar. Imi dau parul dupa ureche, ticul meu pe care il uram atat de tare, lasand capul in jos.
Daca vrei iti arat toate apartamentele locuite. Sau poti sta aici pana vine cineva de pe receptie. spun zambind in continuare, mai larg, ridicand privinrea spre tanar. Sau iti iau eu alta camera... Sau... Ma mai gandesc! adaug scormonandu-mi mintea dupa alte motive.

Fata începuse să vorbească din ce în ce mai repede ,ameţindu-l complet pe băiat. S-a observat acest lucru pe chipul său, având ochii mari şi se chinuia să desluşească ce zicea fata. Într-un final, înţelese şi a afişat un zâmbet în colţul gurii.
-Sau ce-ai zice dacă m-aş caza la tine un timp? a întrebat, uşor în glumă, dar dacă nu-l cunoşteai, puteai spune că este serios. Nu l-ar fi deranjat oricum să aibe o colegă de apartament.
Continuă să-şi învârtă cheile pe deget, la un moment dat lovindu-se cu acele brelocuri ascuţite şi grele. Şi-a muşcat buza inferioară, enervându-se şi băgându-şi tot maldărul de brelocuri în buzunar.

Am observat faţa tânărului şi am surâs copilăreşte. Era aşa drăguţ. După câteva momente zâmbesc dulce către tânăr aranjându-mi părul. Nu m-ar fi derenjat un coleg de cameră deşi nu ştiam nimic despre el.
Păăăăăiiiii... spun făcând o faţă gânditoare. Bine! Revin la faţa mea fericită jucându-mă cu o şuviţă de păr ciocolatiu.

Când fata acceptă propunerea lui, a rămas oarecum uimit. Nu se cunoşteau, iar ea a acceptat? Ah, se pare că frumuseţea mea a fermecat-o, îşi zise în gând, amuzat de acest lucru. Între timp s-a aşezat pe o canapea, ciufulindu-şi uşor părul, apoi aranjându-l frumos.
-Tu ai un tic de a te juca [,] cu părul? a întrebat, după ce a văzut-o de mai multe ori jucându-se cu câteva şuviţe de păr. Nu îl deranja, atâta timp cât nu începea să se joace cu părul lui. Ura să se atingă cineva de el şi să înceapă să-l "chinuie".

Mi-am lăsat mâna să cadă pe lângă corp, apoi l-am privint clipind des către tânăr. Era ticul meu, mă enerva la culme, dar cum a observat?
Da, păi, poţi spune şi aşa... zâmbesc dulce făcând ochii mari către el. Sper că nu te deranjează. Dacă te deranjează nu mai fac! spun nevrând să îl deranjez.

Deci ghicise. Fata avea acel tic, dar cum am spus şi mai devreme nu îl deranja deloc, atâta timp cât nu începe cu părul lui. A afişat un zâmbet blând, apoi lăsându-şi capul pe spate, scoţând un mic oftat.
-Neah... nu mă deranjează. Promite-mi doar că nu te iei de părul meu, a spus el, amuzat, privind-o pe fată. Peste puţin timp, s-a întins complet pe acea canapea, închizând ochii.
-Ai ceva de mâncare? Mi-e foame, spuse el, ca un copil mic mamei sale.

M-am ridicat încet pornind spre bucătărie. Traversez încăperea repede, vrând să-l pot servi cu ceva pe tânăr. Deschid frigiderul şi analizez tot ce era înăuntru.
Deci am... Nişte mere cam congelate... Ceva chestie roz cu verde... îmi strâmb nasul, închid frigiderul şi vin înapoi în cameră încet. Presupun că o să cobor să iau ceva de mâncare. Ai preferinţe? spun uitându-mă la el zâmbind dulce.
Mă întind după hanoracul care era pe fotoliu, apoi îl iau pe mine.

Fata chiar îi făcea pe plac. Se simţea bine la început, dar după a început să creadă că o neglijează. El nu era genul ăsta. El se comporta frumos cu fetele, de ce tocmai pe ea o crede un fel de sclavă? A sărit ca şi ars de pe canapea, ducându-se la fată şi o prinse de încheietura mâinii, oprind-o.
-Vin şi eu, a spus zâmbind. O să plătească el, căci doar lui îi era foame. Şi din moment ce stătea la ea, trebuia să se comporte frumos. Nu ca un bădăran. Şi-a aranjat hainele, apoi căută o oglindă prin casă. Când a găsit-o a început să se dichisească pe-acolo, aranjându-şi părul mai bine. Mergem?

Mi-am muscat buza ca sa nu ma cert cu el. Era invitatul meu, trebuia sa il servesc. Ma aplec sa ma incalt cu tenisii mei preferati, albastru deschis. Zambesc firav catre tanar apoi spun:
Da' nu trebuie neaparat sa vii. Ma descurc si singura!
Incep sa ma joc cu un fir de par pe la spate, incercand sa ma calmez.

Şi-a pus mâna pe umărul ei, urcând pe gât ajungând până la obrazul catifelat al fetei. A mângâiat-o uşor, zâmbind dulce, dând din cap în stânga şi în dreapta, încet, în semn că nu.
-Aş prefera să vin cu tine decât să stau singur. Nu e vorba că nu te descurci singură, ci doar... vreau să vin cu tine,a spus el, sincer, băgându-şi ambele mâini în buzunare, afişând un zâmbet pueril, mergând cu o oarecare non-şalanţă către uşă. A apăsat pe clanţa rece şi metalizată a uşii, deschizând-o uşor şi ieşind. A aşteptat-o pe fată, nedorind să fie un nesimţit şi să o lase în urmă.

Mi-am muscat usor buza prinind dupa tanar. Veneam in 5 secunde... Mai putin! imi spun revoltata in gand. Dar de fapt nu ma deranja faptul ca venea cu mine. Aveam mai multe sanse sa aflu mai multe despre el. Zambesc cand am ajuns in dreptul sau.
Atunci, sa pornim! spun prefacandu-ma ca sunt tun super-erou care zboara.

A început să râdă văzând-o că se crede super-man, sau mai bine zis, super-woman. Şi-a astupat uşor gura cu mâna, calmându-se peste puţin timp. Peste puţin, au ieşit din bloc, GiKwang întinzându-se şi începând să caşte. Aşa se întâmpla de obicei când ieşea dintr-un loc închis, afară. A afişat un zâmbet dulce către fată, continuându-şi mersul către magazin. I se părea că ceva nu e în regulă, realizând apoi şi motivul: magazinul era destul de departe, el leneş fiind nu dorea să meargă nici un metru pe jos. S-a întors, oprind-o şi pe fată.
-Mergem cu maşina, a spus el, direct şi scurt, dând uşor din umeri. A început să meargă până în parcare, scoţând între timp cheile de la maşină, apăsând de la îndepărtare pe un buton şi s-a descuiat. A zâmbit, privindu-şi maşina sa ,,perfectă". Era un BMW Z4 Aerodynamic. Întradevăr, îşi permitea o astfel de maşină; doar era cântăreţ.
Ajuns lângă maşină, a deschis portiera fetei, apoi urcă şi el la volan.

Am inceput sa rad de tanar in gandul meu. Ce-i drept, magazinul era departe, dar nici chiar asa! Imi aranjez parul din doua miscari incercand sa nu mai rad. Intr-un final mi-am ridicat privirea, zambind larg. Am analizat masina facand ochii din ce in ce mai mari. Era un BMW Z4. Surad usor, urcand in masina. Nici un om normal la cap, dupa mine, nu avea bani de o masina d-asta.

Văzându-i expresia fetei, a început să râdă delicat, băgând cheile în contact şi pornind maşina cu un mic scârţâit de roţi. Cred că, a prins toate semafoarele pe roşu, deci, a trebuit să stea o grămadă, astfel ajungând destul de târziu la magazin.
A coborât din maşină, deschizându-i uşa şi fetei, apoi încuie automobilul. A mai privit maşina o dată, admirând-o iar, apoi intră cu fata în magazin, luând un căruţ. Avea de gând să facă muulte cumpărături, o dată ajuns aici. A chicotit scurt, privind prin jur, ajungând în locul unde se afla lapte, iaurturi şi alte lactate. A luat de acolo două sticle de lapte, iaurturi cu tot felul de arome şi alte prăjiturele care conţineau lapte. Era înnebunit după lapte şi tot ce se ţinea de el.
-Cumpără tot ce vrei; plătesc eu, a spus el, cu un zâmbet pe buze.

Am inceput sa rad de tanar fara sa vreau. Dupa cateva momente ma opresc, ramand la obisnuitul meu zambet. Mergeam in urma lui jucandu-ma cu doua suvite de par. M-am oprit langa standul cu dulciuri. In minte mi-am propus sa nu mai plec. Ii fac semn sa se intoarca, stiind ca voi ramane acolo multa vreme, doar gandindu-ma la ce as vrea.
Hmmm... spun examinand fiecare pachet de bomboane in parte, gandindu-ma la ce aroma as vrea. Dupa cateva minute iau unul cu mere. Preferatele mele.

Fata îl chemase la ea, la raionul cu dulciuri. Oh, preferatele lui erau toate acolo. A înghiţit în sec, redirecţionându-şi privirea către fată, observând că a luat doar un pachet de bomboane. Lui îi venea să-şi ducă mâna prin spatele tuturor pachetelor de bomboane şi să le răstoarne în căruţ. Cum se putea abţine fata să nu ia mai multe? A început să râdă uşor, punându-i mâna pe umăr, strângând uşor.
-Numai atât? Mă dezamăgeşti, a spus el, luând cât mai multe pachete de dulciuri, printre care ciocolata sa preferată cu caramel şi cereale.

Zambesc usor, punand punga in cos. Imi aranjez bretonul si imi ridic incet privirea
Pe langa faptul ca esti invitatul meu nu-mi place sa ma folosesc de oameni... spun incepand sa ma joc pe la spate cu cateva fire de par. Mi-am lasat mana jos, mustruluindu-ma in gand ca o sa-mi despic firele. Zambesc finut, luand-o incet de-a lungul raionului jucandu-ma pe gresia multicolora. Imi intorc capul catre Gikwang si zambesc dulce.