| decayed deeply within |

-Am plecat de mult...dupa ce s-a intamplat ce s-a intamplat am plecat de tot si nici nu mai am de gand sa ma intorc.spuse evitandu-i privirea pe cat posibil,din cauza ca privrea ei devenise cu o tenta albastruie

-Imi pare rau. rosti scurt dar cu sinceritate in glas.
Lui, Lukas Hildegarde, ii parea rau. Ivy si sora lui fusesera singurele persoane de care ii pasase lui vreodata si pentru care si-ar fi dat pana si viata. Niciodata nu recunoscuse asta in fata lui Ivy deoarece Lukas credea ca acest lucru insemna slabiciune si era prea orgolios pentru a recunoaste ca avea slabiciuni.

-Nu ai pentru ce.spuse privindu-l desi era constienta ca ochii ei erau de un alabstru ciudat dar nu se ascundea de el nicoodata nu o facuse.

-Ochii tai. Inca mai sunt asa... sopti privind-o in ochi, avand mana rece pe obrazul sau fin.

-Asa cum?sopti punandu-si incet mana peste mana lui rece,zambind calma dar schitat tot odata.

-Speciali. rosti sucrt, retragandu-si mana rece ca gheata de pe obrazul ei.

-Mai degraba demonici.spuse dand incet din umeri.Ii veni o idee si zambi ridicandu-se.Lua katana trecandusi-o incet peste mana facandu-si o taietura si lasandu-si sangele sa i se prelinga pe mana.

Observa taietura si sangele rosiatic prelingandu-se pe mana ei, ceea ce il atragea teribil de mult insa trebuia sa reziste tentatiei. Isi muta privirea in cealalta parte, inchizand ochii.
-De ce faci asta?! tipa nervos fara a o privi, avand fata in cealalta parte si ochii inchisi.

-Pentru ca vreau sa o faci.spuse scurt si sigura pe ea desi nu prea isi dadea seama ce face defapt in acele momente.Fao,stiu ca vrei.sopti provocandu-l sa o faca.

-Dispari de-aici! se rasti privind-o dar o parte din el stia ca demonul din ea facuse asta. Nu putea sa o muste, sa-i faca rau era ultimul lucru care-l dorea el.

-Fao.urla devenind usor disperata.Incerca sa isi revina,trebuia sa isi revina pana ce nu facea o prostie mai mare.Lua katana din nou in mana,nu stia ce avea de gand sa faca dar nu se controla.Il privea cu ura vrand sa o faca,sa simta durerea sa isi revina dar nu reusea.

Stiind karate si fiind bine antrenat ii lua katana din mana si o impinse cu piciorul in pat, fara a vrea sa-i provoace vreo rana dar se parea ca se lovise. O privi cu ura desi nu stia ce il apucase si scoase un marait.

Atunci isi revenise..pe o parte dar era constienta.Se ridica incet,durand-o tot corpul dar nu il acuza,si-o facuse cu mana ei.
-Imi....imi pare rau Lukas,nu stiu ce ma apucat.sopti punandu-si mana peste rana incercand sa isi opreasca sangerarea.

Lasa privirea in jos oftand usor si se aseza pe marginea patului in fund.
-Iarta-ma. sopti incepand sa ii bandajeze rana.

-Nu e vina ta,am facut-o singura.sopti lasandu-l sa ii bandajeze mana.Ii evita privirea pe cat posibil amintindu-si doar fragmente din ceea ce facuse.

Isi puse mana pe parul ei apoi inchise ochii strangandu-i usor, simtind cum totul se intuneca in jurul lui si auzi niste tipete de copil. Le putea recunoaste oricand, erau tipetele surorii lui, chiar in urma cu cateva clipe sa fie ucisa. Se ridica de pe pat inclestandu-si maxilarul si cazu jos, urland dar parca avea o voce diferita, mult mai groasa. Se simtea inconstient dar simtea cum tot corpul ii ardea.

Se daduse prima data in spate,dar apoi se apropie de el punandu-si incet mana calda pe chipul sau incercand sa il linisteasca.
-E trecutul Lukas...incearca sa te calmezi te rog.spuse incet dar inrgijorata pentru el.
Era singura persoana din viata ei de care ii pasa foarte mult si facea tot posibilul sa nu il piarda,incerca sa nu il piarda nesuportand acel gand de al pierde.
-Sunt alaturi de tine....calmeaza-te te rog.sopti din nou.
Nu stia ce o apucase,dar lacrimi fierbinti i se prelingeau pe obraji.

Se zbatea destul de puternic urland apoi se calma, iar vocile din capul sua disparura atunci cand o simti pe Ivy alaturi de el. Deschise ochii brusc, totul revenind dupa aceea la normal insa inima ii batea cu putere in continuare.

Plangea ca un copil mic dar trebuia sa se descarce nu?Il simti ca se calmase cat de cat si se sprijini cu spatele de marginea patului ascunzandu-si chipul cu ajutorul parului lung si negru.Nu vrea sa o vada ca plangea si mai ales ca plangea pentru el nu neaparat sa se descarce.

Se ridica si se apropie de Ivy punandu-si mainile in jurul ei, stand pe vine in fata sa.
-Ivy. Calmeaza-te, te rog. sopti avand nasul in parul ei si o saruta pe crestetul capului.

Isi inclesta incet mana pe tricoul sau calmandu-se pana la urma dar fara asi ridica chipul,simtindu-se in siguranta si ferita de tot acolo langa el.Isi muscase puternic buzele pentru inceput ridicandu-si pana la urma privirea spre el.
-Esti bine?intreba soptit.

-Sunt bine. sopti nevrand sa-si faca griji pentru el deoarece stia bine ca el nu merita ca cineva sa-si faca griji pentru el. Multumesc. spuse privind-o.

-Stii ca iti sunt alaturi oricand ai nevoie.sopti zambind calma linistindu-se pana la urma dar stiind si singura ca el nu era atat de bine pe cat zicea.

-Nu merit. sopti desi el fusese intotdeauna un narcisist. Dar lui Ivy intotdeauna ii aratase fata lui adevarata, si fusese capabil sa-si recunoasca defectele si slabiciunile fara a se simti ciudat, pentru ca ea il intelesese intotdeauna.

-Ba da meriti si ai nevoie,macar recunoaste ca ai nevoie sa ai pe cineva alaturi de tine oricand.ii spuse privindu-l.
Il stia prea bine si stia ca merita pe cineva langa el,un prieten adevarat si se pare ca ea ii fusese cam tot timpul alaturi de el si invers.