| decayed deeply within |

Matinal, cum obisnuia sa fie de obicei, mai ales datorita faptului ca era vampir si acestia nu oboseau chiar atat de rapid, dimineata il gasi pe Lukas stand la geam si fumand cu pofta o tigara pe care nu o aprinsese de mult timp. Tragea fumul nociv in piept si-l dadu afara lasand capul pe spate.

Era in curtea din spate,antrenandu-se din greu ca in fiecare dimineata.Era ceva obisnuit pentru ea sa se antreneze,fara sa ii pese ca o vedea cineva ce face si de ce face asta era o alta poveste.Avea ochii de un albastru ciudat de aceasta data,fiind problema ca o controla demonul din ea dar nu ii pasa.Isi reveni dupa cateva minute,dandu-si seama ca reusise sa se taie pe antebrat.Ofta sarind in primul copac fara sa ii pese ca cineva era la geam fix in fata copacului in care aterizase ea,si isi lua geanta incepand sa isi bandajeze rana.

Zambi ingust vazand o fata care facea antrenamente. Isi putea da seama cu usurinta ca se pregatea pentru a deveni o luptatoare ninja ceea ce ii aducea aminte de Ivy Kimura, vechea sa prietena din copilarie al carei vis era acelasi. Nu mai auzise in schimb nimic de ea de o groaza de ani, si nici nu stia daca mai era vie sau nu. Evident, nu isi imagina ca fata care acum se suise in copac era insasi Ivy. Rase incet si scurt vazand cum aceasta se chinui sa-si bandajeze mana, si simti un miros puternic de sange. Sari in copacul in care se afla si ea, tinand intre buze tigara si se aseza pe aceeasi ramura.
-Imi permiti? o intreba cu un accent nemtesc puternic vizibil si intinse mana spre a ei, vrand sa i-o bandajeze el.

Isi ridica privirea zambind calma si intinzanusi mana,lasandul sa o bandajeze.Team lasat de fiecare data,de ce nu as faceo si acum?intreba lasand ca acesta sa isi dea seama singur cine era dupa accent.

Schita un zambet in coltul stang al gurii, formandu-se obisnuita gropita in obrazul stang si ii lua mana intr-a lui, delicat, si ii privi rana.
-Hm. Interesant cum intotdeauna reusesti sa iti faci rau fara sa vrei. spuse privind-o in ochi si adauga mentinandu-si zambetul: Unele lucruri nu se schimba niciodata, nu-i asa?
Ii bandaja rana cu grija apoi o privi atent. O parte din el refuza sa creada ca era insasi Ivy Kimura.

-Cand esti controlat de un demon nu mai prea realizezi ceea ce faci.spuse oftand zambind calma.Da asa este,unele lucruri nu se schimba niciodata.sopti,privindul in ochi.Nu prea ii venea sa creada ca era Lukas,dar orice era posibil.

O privi atent. Era schimbata, se putea vedea asa cu usurinta. Devenise mult mai frumoasa decat era in copilarie si putea afirma cu tarie ca semana leit cu mama ei. Zambi din nou in felul sau caracteristic, gropita neevitand sa apara.
-Ivy Kimura. Dupa atatia ani. sopti privind-o.

-Dupa atatia ani...sopti la randul ei schitand un zambet privindul.Se schimbase de cand nu il mai vazuse,dar inca nu recunostea ce frumos se facuse de cand nu il mai vazuse.

Erau mici, isi amintea ca prin ceata momentele in care fusese luat de catre nazisti si dus in lagarele de exterminare din cauza tatalui sau care refuzase sa faca parte din SS. Si din acest motiv incepuse sa manifeste fata de el o ura cumplita, mai ales deoarece din cauza lui surioara sa murise si mama lui suferea inca si-acum. Pur si simplu ii era sila.
O mai privi cateva clipe neputand sa-si ia ochii de la ea apoi isi muta privirea in alta parte dupa care si-o lasa in jos, continuand sa traga cu pofta fum dupa fum din tigara.

-Te-ai schimbat de cand nu ne-am mai vazut.spuse zambind calma si lasandu-se mana bandajata in jos.Era obisnuita cu diferite rani la nivelul antebratului chiar si pe abdomen sau oriunde altundeva pe corp.

Se schimbase. Intr-adevar, nu avea de ce sa nege. Se schimbase atat psihic cat si fizic. Experientele traite in lagare si moartea surorii sale reprezentasera inceputul maturizarii sale, la o varsta extrem de frageda, la doar 11 ani.
-Oamenii se schimba. E cursul firesc al vietii. sopti rece privind-o in ochi.

-Hmm se pare ca caracterul cam tot acelasi este.sopti mai mult pentru ea,dandu-si usor ochii peste cap si privi in alta parte.
Isi amintea foarte clar clipele petrecute cu el cand erau mici,era singura persoana care nu o numise asasina pentru ceea ce facuse mai mult dintr-o prostie,dar pentru care regreta si acum.

Stia ca Ivy ucisese multi oameni dar nu o judecase si nu o numise asasina niciodata deoarece si el ucisese chiar mult mai multi oameni si stia ca era un asasin. Si nu regreta.
-Probabil. spuse scurt apoi ofta incet terminandu-si tigara si arunca chistocul. Hai inauntru. spuse apoi intra in apartamentul sau pe geam.

Se ridica incet mai mult mecanic fiind cu mintea in alta parte.Dadu incet din umeri si il urma inauntru,asezandu-se pe pervaz si dandu-si katana jos schitand un zambet fals ca deobicei.Nu mai zambise de ceva vreme pe bune dar nici nu mai incercase lucrul acesta.
-Frumos apartament.sopti.

Schita un zambet mecanic, lasand jaluzelele in jos un pic, nedorind sa intre soarele in camera sa.
-Danke. spuse scurt apoi o intreba: Vrei sa bei ceva?

-Da,un pahar cu apa suna bine.spuse zambind.Ii era sete dupa atat de mult antrenament nici macar nu se mira ca ii era uscat gatul.

Se duse in bucatarie si lua din frigider o sticla de apa din care turna intr-un pahar mare, cilindric si transparent. Lua apoi un pahar de vin si turna niste vin rosu, fiind dintotdeauna preferatul lui. Puse cele doua pahare pe o tava si o aduse in camera, lasand-o pe masa.

Se dadu jos de pe pervaz.luand paharul cu apa si terminandu-l in cateva secunde.Zambi calma apoi,nici macar nu isi daduse seama cat de sete ii fusese pana acum.
-Deeci ce te aduce in Valea Mortii?intreba.

Se aseza pe canapea, luand paharul de vin, tinandu-l cu cateva degete.
-Insasi moartea. spuse apoi adauga: Sau mai bine zis...razbunarea.

-Deci cam acelasi ti-a ramas visul?spuse mai mult pentru ea,asezandu-se langa el privind in alta parte.

-Nici nu am intentia sa-l schimb prea curand. Si nici nu voi putea muri linistit pana nu-mi voi vedea visul implinit. spuse cu ura in voce si aceasta i se reflecta pana si in ochi, in privire devenind una rece.
Lua o gura de vin rosu apoi lasa paharul pe masa.

-nu vei muri atat de repede.spuse luandu-i paharul de pe masa si gustand vinul rosu zambind calma.Ca deobicei.gusturi bune cand vine vorba de vin.sopti.

-Te servesc? spuse zambind in coltul gurii, gropita devenind vizibila.

-Prefer sa iau paharul tau.spuse zambind calma si privindu-l cum facea deobicei cand vroia ceva ce ii apartinea lui.

-Cum de esti aici...si nu in Franta? o intreba rostind numele tarii cu o oarecare repulsie. Desi ura oamenii de alta nationalitate decat Germana, Ivy era singura exceptie.